Sursă: Mediafax.ro
În urmă cu 169 de ani, România se afla în avangarda industriei petroliere mondiale, fiind prima țară care a construit o rafinărie și a produs petrol la scară industrială. În același timp, Bucureștiul devenea primul oraș iluminat public cu petrol lampant, marcând un moment de referință în istoria urbană și energetică a țării.
Citește și: România a trecut testul de rating al agenției S&P în 2026
Astăzi, situația s-a schimbat radical. România depinde în proporție de aproximativ 70% de importurile de țiței pentru a-și acoperi necesarul de carburanți, într-un context global complicat. Conform surselor exclusive ale Mediafax, țara are în funcțiune doar trei din cele patru rafinării, cea de-a patra fiind luată în calcul pentru insolvență, după ce alte două au fost închise în perioada post-privatizare. Această disfuncționalitate economică contrastează puternic cu statutul de lider mondial din secolul al XIX-lea, când România era pionier în domeniul petrolier, înainte ca SUA sau Rusia să devină principalele puteri în industrie.
Ce s-a întâmplat cu industria petrolieră românească?
Istoria industriei petroliere din România începe în anul 1857, când pe teritoriul actual al țării s-au înregistrat primele exploatări petroliere și prima rafinărie de petrol de tip industrial din lume. În același an, Bucureștiul devenea primul oraș iluminat public cu petrol lampant, marcând o premieră mondială. În prezent, însă, situația este complet diferită, cu rafinării închise și dependență de importuri.
- România are în funcțiune doar trei rafinării din cele patru existente
- Cea de-a patra rafinărie este în proces de insolvență
- Două rafinării au fost închise după perioada de privatizare
- Țara depinde în proporție de 70% de importurile de țiței
- Contextul global complicat afectează aprovizionarea cu carburanți
Ce înseamnă această situație pentru viitorul industriei petroliere?
Dispariția progresivă a rafinăriilor și dependența de importuri plasează România într-o poziție vulnerabilă pe piața energetică mondială. În condițiile în care alte țări își diversifică sursele de aprovizionare, România trebuie să găsească soluții pentru a-și asigura securitatea energetică și pentru a evita crizele de carburanți. În plus, deciziile recente ale OPEC+ de a crește producția de petrol pot avea un impact semnificativ asupra prețurilor și disponibilității pe termen mediu și lung.
În concluzie, România, care acum 169 de ani era pionier în industria petrolieră, trebuie să își adapteze strategia pentru a face față provocărilor actuale și viitoare, pentru a nu pierde din poziția de lider mondial în domeniu.