De ce nu certurile ne distrug relația, ci rolurile pe care le jucăm
În orice cuplu respectabil, pe lângă dragoste, apar uneori doi invitați nepoftiți: Victima și Călăul. Aceștia vin fără să bată la ușă și se instalează confortabil chiar și în relațiile „altfel foarte bune”. Vestea bună? Nu sunt monștri. Vestea și mai bună? Pot fi dați afară — cu puțin antrenament.
Cum începe spectacolul (spoiler: din nimic)
Totul pornește de la ceva aparent banal:
- Cineva întârzie,
- Cineva nu răspunde la mesaj,
- Cineva spune „lasă, nu e important” (fraza oficială a tuturor conflictelor pasiv-agresive).
Acesta este A – Activatorul. Faptul concret. Neutru. Inofensiv. Un fel de scânteie. Problema nu este ce s-a întâmplat, ci ce ne spunem despre ce s-a întâmplat.
Vocea din cap: scenaristul de telenovele
Intră în scenă B – Belief (credința), adică vocea interioară care dramatizează:
- „Nu îi pasă de mine.”
- „Mă ignoră intenționat.”
- „Dacă mă las, sigur mă va răni.”
Această voce nu s-a născut în relația actuală. Vine din copilărie, din relații vechi sau din arhiva personală „Așa pățesc eu mereu”.
Și… ACȚIUNE! (C – Consecința)
Credința produce emoții intense: furie, tristețe, frică. Iar emoțiile cer un comportament:
- Atac („Tu niciodată nu…”),
- Retragere („Fă ce vrei”),
- Ironie („Desigur, iar sunt eu exagerat”).
Așa apar rolurile:
- Victima: „Eu sufăr, tu greșești.”
- Călăul: „Eu mă apăr, tu mă ataci.”
Ironia? De obicei, ambii se simt victime.
Dansul clasic al cuplurilor moderne
Ce urmează e previzibil:
- Victima atacă
- Călăul se apără
- Se schimbă rolurile
- Nimeni nu mai știe de la ce a pornit
Conflictul se încheie rar cu „hai să ne înțelegem” și mai des cu „hai să nu mai vorbim despre asta”.
Ce face psihoterapia de cuplu (și nu, nu ține cu nimeni)
În terapie, surpriza cea mare este asta: 👉 nu există un vinovat oficial. Se lucrează pe:
- Diferența dintre fapte și interpretări,
- Curajul de a spune ce simți, nu ce reproșezi,
- Ieșirea din roluri și intrarea în responsabilitate.
În loc de „Ești indiferent!” apare: „Când nu mi-ai răspuns, m-am simțit neimportant și mi-a fost teamă.”
Nu sună la fel de spectaculos, dar funcționează mult mai bine.
Morala (cu un zâmbet)
În cuplu, problema nu este că ne certăm. Problema este că ne agățăm de roluri care ne protejează pe termen scurt, dar ne îndepărtează pe termen lung. Adevărul incomod? Partenerul nu este dușmanul. Dușmanul e povestea dureroasă pe care o activăm unul în celălalt. Și vestea excelentă: Poveștile pot fi rescrise. Cu răbdare. Și uneori… cu ajutor.
Editor: Sunt Raluca Voiniciuc, psiholog și psihoterapeut de familie și cuplu în formare. De aproape 20 de ani lucrez cu oameni și am învățat că fiecare are o poveste și o lumină care merită descoperite. Prin articolele mele în Botoșani Expres îmi doresc să aduc teme care ne privesc pe toți – relațiile, familia, momentele grele și felul în care putem găsi echilibru atunci când viața devine complicată.
